Popa Diana-Andreea Psiholog clinician
Unde concentrice care se lărgesc încet pe suprafața unei ape întunecate, lumină caldă pe creste, ceață subțire deasupra

Cum decurge

Patru pași, niciunul mare

Cel mai greu e primul telefon. Hai să îl facem mai ușor.

Pașii

  1. 01

    Primul telefon

    Suni și răspund eu. Ține cinci–zece minute. Îmi spui pe scurt ce se întâmplă — nu trebuie să pregătești nimic și nu trebuie să știi cum se numește.

    Dacă nu sunt în cabinet, te sun înapoi în aceeași zi lucrătoare. Dacă îți e mai ușor în scris, scrie-mi pe e-mail; răspund la fel.

    Nu e o evaluare și nu te angajează la nimic. E o conversație în care ne dăm seama amândoi dacă are sens să continuăm.

  2. 02

    Prima ședință

    Vorbim despre ce te-a adus aici și îți pun întrebări. Nu începem niciun exercițiu în prima zi.

    La final îți spun sincer dacă te pot ajuta eu sau dacă e mai potrivit altcineva. Dacă e a doua variantă, îți spun de la început.

    Pentru copii: părintele vine la prima ședință și stabilim împreună cum continuăm, în funcție de vârsta copilului și de cum se simte.

  3. 03

    Un plan de lucru

    După primele ședințe îți spun ce cred că se întâmplă, cu ce aș începe și cam cât ar putea dura. În cuvinte simple, nu în termeni de manual.

    Poți spune că nu ești de acord. Chiar e util când o faci.

  4. 04

    Ritmul tău

    De obicei o ședință pe săptămână la început, apoi mai rar. Poți să te oprești când vrei și poți să revii peste un an.

    Dacă anulezi, anunță-mă cu o zi înainte și mutăm ora.

    Ce vorbim în cabinet rămâne în cabinet, în limitele legii.

Ce să aduci

Nimic. Serios.

Dacă ai documente medicale sau o evaluare mai veche și crezi că ajută, adu-le. Dacă nu ai, nu contează. Pentru copil, poate o jucărie preferată, dacă asta îl face să intre mai ușor.

Primul pas este adesea cel mai curajos.

Și, de obicei, cel mai scurt.